Română
Surah Qaf ( The Letter Qaf ) - Aya count 45
ق ۚ وَالْقُرْآنِ الْمَجِيدِ
( 1 ) 
Qaf. Pe Coranul cel slăvit!
بَلْ عَجِبُوا أَن جَاءَهُم مُّنذِرٌ مِّنْهُمْ فَقَالَ الْكَافِرُونَ هَٰذَا شَيْءٌ عَجِيبٌ
( 2 ) Ba nu! Ei se miră că a venit la ei un predicator dintre ei. Cei tăgăduitori spun: “Este un lucru de mirare ca atunci
أَإِذَا مِتْنَا وَكُنَّا تُرَابًا ۖ ذَٰلِكَ رَجْعٌ بَعِيدٌ
( 3 ) când vom muri şi vom fi ţărână, va mai fi o întoarcere de departe?”
قَدْ عَلِمْنَا مَا تَنقُصُ الْأَرْضُ مِنْهُمْ ۖ وَعِندَنَا كِتَابٌ حَفِيظٌ
( 4 ) Noi ştim ceea ce pământul înghite din ei, căci avem o Carte păstrătoare.
بَلْ كَذَّبُوا بِالْحَقِّ لَمَّا جَاءَهُمْ فَهُمْ فِي أَمْرٍ مَّرِيجٍ
( 5 ) Ba nu! Ei socotesc Adevărul minciună când vine la ei şi sunt în încurcătură.
أَفَلَمْ يَنظُرُوا إِلَى السَّمَاءِ فَوْقَهُمْ كَيْفَ بَنَيْنَاهَا وَزَيَّنَّاهَا وَمَا لَهَا مِن فُرُوجٍ
( 6 ) Oare nu văd deasupra lor cerul cum l-am zidit şi l-am împodobit şi nici o crăpătură nu are?
وَالْأَرْضَ مَدَدْنَاهَا وَأَلْقَيْنَا فِيهَا رَوَاسِيَ وَأَنبَتْنَا فِيهَا مِن كُلِّ زَوْجٍ بَهِيجٍ
( 7 ) Pământul! Noi l-am întins şi am aruncat pe el munţii, am făcut să crească pe el fiece soi de bucurie aducător,
تَبْصِرَةً وَذِكْرَىٰ لِكُلِّ عَبْدٍ مُّنِيبٍ
( 8 ) ca prevedere şi amintire pentru fiece rob care se căieşte.
وَنَزَّلْنَا مِنَ السَّمَاءِ مَاءً مُّبَارَكًا فَأَنبَتْنَا بِهِ جَنَّاتٍ وَحَبَّ الْحَصِيدِ
( 9 ) Noi facem să cadă din cer o apă binecuvântată cu care facem să crească grădini şi grâne de secerat,
وَالنَّخْلَ بَاسِقَاتٍ لَّهَا طَلْعٌ نَّضِيدٌ
( 10 ) precum şi curmalii falnici cu ciorchini bine rânduiţi
رِّزْقًا لِّلْعِبَادِ ۖ وَأَحْيَيْنَا بِهِ بَلْدَةً مَّيْتًا ۚ كَذَٰلِكَ الْخُرُوجُ
( 11 ) ca înzestrare a robilor noştri. Noi dăm astfel viaţă unui ţinut mort. Şi aşa va fi şi Ieşirea!
كَذَّبَتْ قَبْلَهُمْ قَوْمُ نُوحٍ وَأَصْحَابُ الرَّسِّ وَثَمُودُ
( 12 ) Şi alţii înaintea lor au hulit: poporul lui Noe, oamenii din Ar-Rass, tamudiţii,
وَعَادٌ وَفِرْعَوْنُ وَإِخْوَانُ لُوطٍ
( 13 ) adiţii, Faraon, fraţii lui Lot,
وَأَصْحَابُ الْأَيْكَةِ وَقَوْمُ تُبَّعٍ ۚ كُلٌّ كَذَّبَ الرُّسُلَ فَحَقَّ وَعِيدِ
( 14 ) oamenii din Al-Aika, poporul lui Tubba’. Toţi i-au hulit pe trimişi şi atunci ameninţarea Mea s-a împlinit.
أَفَعَيِينَا بِالْخَلْقِ الْأَوَّلِ ۚ بَلْ هُمْ فِي لَبْسٍ مِّنْ خَلْقٍ جَدِيدٍ
( 15 ) Oare Noi am obosit la creaţia dintâi? Ba nu! Ei stau însă la îndoială asupra unei noi creaţii!
وَلَقَدْ خَلَقْنَا الْإِنسَانَ وَنَعْلَمُ مَا تُوَسْوِسُ بِهِ نَفْسُهُ ۖ وَنَحْنُ أَقْرَبُ إِلَيْهِ مِنْ حَبْلِ الْوَرِيدِ
( 16 ) Noi am creat omul şi ştim ispitele la care-l împinge sufletul său, căci Noi suntem mai aproape de el decât vena gâtului său.
إِذْ يَتَلَقَّى الْمُتَلَقِّيَانِ عَنِ الْيَمِينِ وَعَنِ الشِّمَالِ قَعِيدٌ
( 17 ) Când cei doi trimişi la întâlnire se aşează de-a dreapta şi de-a stânga Sa,
مَّا يَلْفِظُ مِن قَوْلٍ إِلَّا لَدَيْهِ رَقِيبٌ عَتِيدٌ
( 18 ) el nu va rosti nici un cuvânt fără ca un păzitor să nu fie gata!
وَجَاءَتْ سَكْرَةُ الْمَوْتِ بِالْحَقِّ ۖ ذَٰلِكَ مَا كُنتَ مِنْهُ تَحِيدُ
( 19 ) Beţia morţii aduce Adevărul de la care tu te-ai îndepărtat!
وَنُفِخَ فِي الصُّورِ ۚ ذَٰلِكَ يَوْمُ الْوَعِيدِ
( 20 ) Când se va sufla în trâmbiţă, aceasta va fi Ziua Ameninţării!
وَجَاءَتْ كُلُّ نَفْسٍ مَّعَهَا سَائِقٌ وَشَهِيدٌ
( 21 ) Fiece suflet va veni cu un îmbolditor şi cu un martor.
لَّقَدْ كُنتَ فِي غَفْلَةٍ مِّنْ هَٰذَا فَكَشَفْنَا عَنكَ غِطَاءَكَ فَبَصَرُكَ الْيَوْمَ حَدِيدٌ
( 22 ) Tu ai fost în nepăsare faţă de aceasta, însă Noi ţi-am dat la o parte vălul şi privirea ta este pătrunzătoare astăzi!
وَقَالَ قَرِينُهُ هَٰذَا مَا لَدَيَّ عَتِيدٌ
( 23 ) Însoţitorul său va zice: “Ceea ce am este gata!”
أَلْقِيَا فِي جَهَنَّمَ كُلَّ كَفَّارٍ عَنِيدٍ
( 24 ) Aruncaţi-l, amândoi, în Gheenă pe fiece tăgăduitor încăpăţânat,
مَّنَّاعٍ لِّلْخَيْرِ مُعْتَدٍ مُّرِيبٍ
( 25 ) potrivnic al binelui, călcător de lege şi neîncrezător.
الَّذِي جَعَلَ مَعَ اللَّهِ إِلَٰهًا آخَرَ فَأَلْقِيَاهُ فِي الْعَذَابِ الشَّدِيدِ
( 26 ) Aruncaţi-l în osânda cea înfricoşătoare pe cel care-I alătură lui Dumnezeu un alt dumnezeu!
قَالَ قَرِينُهُ رَبَّنَا مَا أَطْغَيْتُهُ وَلَٰكِن كَانَ فِي ضَلَالٍ بَعِيدٍ
( 27 ) Însoţitorul său va spune: “Domnul nostru! Nu eu l-am ticăloşit, ci el era deja într-o rătăcire adâncă.”
قَالَ لَا تَخْتَصِمُوا لَدَيَّ وَقَدْ قَدَّمْتُ إِلَيْكُم بِالْوَعِيدِ
( 28 ) Dumnezeu va spune: “Nu vă certaţi înaintea Mea! Eu v-am trimis înainte ameninţarea!
مَا يُبَدَّلُ الْقَوْلُ لَدَيَّ وَمَا أَنَا بِظَلَّامٍ لِّلْعَبِيدِ
( 29 ) La Mine, cuvântul nu se schimbă. Eu nu sunt nedrept cu robii Mei.”
يَوْمَ نَقُولُ لِجَهَنَّمَ هَلِ امْتَلَأْتِ وَتَقُولُ هَلْ مِن مَّزِيدٍ
( 30 ) În Ziua când vom spune Gheenei: “Te-ai umplut?”, ea va spune: “Mai sunt încă?”
وَأُزْلِفَتِ الْجَنَّةُ لِلْمُتَّقِينَ غَيْرَ بَعِيدٍ
( 31 ) Grădina va fi adusă nu departe de cei temători
هَٰذَا مَا تُوعَدُونَ لِكُلِّ أَوَّابٍ حَفِيظٍ
( 32 ) “Aceasta este ceea ce vi s-a făgăduit, vouă, fiecăruia ce se întoarce (către Dumnezeu) şi Îi păzeşte (poruncile),
مَّنْ خَشِيَ الرَّحْمَٰنَ بِالْغَيْبِ وَجَاءَ بِقَلْبٍ مُّنِيبٍ
( 33 ) şi se teme de Milostivul în Taina Sa şi vine cu inima plecată.
ادْخُلُوهَا بِسَلَامٍ ۖ ذَٰلِكَ يَوْمُ الْخُلُودِ
( 34 ) Intraţi în pace: “Aceasta este Ziua veşniciei.”
لَهُم مَّا يَشَاءُونَ فِيهَا وَلَدَيْنَا مَزِيدٌ
( 35 ) Ei vor avea acolo ceea ce vor şi la Noi vor avea mai mult.
وَكَمْ أَهْلَكْنَا قَبْلَهُم مِّن قَرْنٍ هُمْ أَشَدُّ مِنْهُم بَطْشًا فَنَقَّبُوا فِي الْبِلَادِ هَلْ مِن مَّحِيصٍ
( 36 ) Câte leaturi am nimicit înaintea lor? Şi erau mult mai de temut decât ei. Străbateţi ţinuturile! Este oare vreun adăpost?
إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَذِكْرَىٰ لِمَن كَانَ لَهُ قَلْبٌ أَوْ أَلْقَى السَّمْعَ وَهُوَ شَهِيدٌ
( 37 ) Întru aceasta este o amintire pentru cel care are o inimă, pentru cel care îşi apleacă urechea, pentru cel care mărturiseşte.
وَلَقَدْ خَلَقْنَا السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضَ وَمَا بَيْنَهُمَا فِي سِتَّةِ أَيَّامٍ وَمَا مَسَّنَا مِن لُّغُوبٍ
( 38 ) Noi am creat în şase zile cerurile, pământul şi ceea ce se află între ele, iar osteneala nu Ne-a ajuns!
فَاصْبِرْ عَلَىٰ مَا يَقُولُونَ وَسَبِّحْ بِحَمْدِ رَبِّكَ قَبْلَ طُلُوعِ الشَّمْسِ وَقَبْلَ الْغُرُوبِ
( 39 ) Rabdă ceea ce spun! Preamăreşte lauda Domnului tău înainte de ivirea soarelui şi înainte de asfinţit!
وَمِنَ اللَّيْلِ فَسَبِّحْهُ وَأَدْبَارَ السُّجُودِ
( 40 ) Preamăreşte lauda Sa în noapte şi după rugăciuni!
وَاسْتَمِعْ يَوْمَ يُنَادِ الْمُنَادِ مِن مَّكَانٍ قَرِيبٍ
( 41 ) Ascultă!... În Ziua când Chemătorul va chema dintr-un loc apropiat,
يَوْمَ يَسْمَعُونَ الصَّيْحَةَ بِالْحَقِّ ۚ ذَٰلِكَ يَوْمُ الْخُرُوجِ
( 42 ) în Ziua când vor auzi Strigătul întru Adevăr, aceea va fi Ziua Ieşirii!
إِنَّا نَحْنُ نُحْيِي وَنُمِيتُ وَإِلَيْنَا الْمَصِيرُ
( 43 ) Noi suntem Cei care dăruim viaţa şi Cei care dăruim moartea. Întru Noi este devenirea.
يَوْمَ تَشَقَّقُ الْأَرْضُ عَنْهُمْ سِرَاعًا ۚ ذَٰلِكَ حَشْرٌ عَلَيْنَا يَسِيرٌ
( 44 ) În Ziua când pământul se va despica deasupra lor, vom face lesne adunarea.
نَّحْنُ أَعْلَمُ بِمَا يَقُولُونَ ۖ وَمَا أَنتَ عَلَيْهِم بِجَبَّارٍ ۖ فَذَكِّرْ بِالْقُرْآنِ مَن يَخَافُ وَعِيدِ
( 45 ) Noi ştim mai bine ceea ce spun. Tu nu eşti asupra lor un despot. Adu-i aminte de Coran celui ce se teme de ameninţarea Mea!
